Salut! Prenumele meu e Touareg, numele este Volkswagen și m-am născut în 2015. Astăzi am să răspund la câteva întrebări nepuse de nimeni despre cum am ajuns aici și ce îmi place să fac.
La prima întrebare răspunsul e simplu și totodată plin de filosofie. Nu am nici cea mai mică idee cum am ajuns aici, pe un blog, și de ce pot scrie, însă nu pot vorbi. Însă am să profit de imensa oportunitate ca să deslușesc cealaltă mare taină pomenită anterior.
Sunt un Touareg cu vicii. Îmi place să fac unele lucruri pe care alte mașini le consideră de prost gust și declară că nu s-ar preta la așa ceva. De exemplu, sunt un nonconformist. Nu îmi plac prea mult șoselele, deși de cele mai multe ori le folosesc. Îmi plac potecile neumblate și pământurile virgine pe care niciun alt autoturism nu a mai călcat cu anvelopa. Mi se mai spune The Big Pig, pentru că îmi place foarte mult să mă joc și să mă murdăresc cu noroi.
Una dintre experiențele mele memorabile la joacă a fost când omuleții mei m-au luat într-o excursie la munte. Au pus în spate câteva bagaje, un cort, apoi au adus și montat pe cârligul de remorcare un suport de bicicletă Volkswagen. Atunci mi-a fost dat să văd pentru prima dată „ființe” de care doar auzisem în poveștile unui Touareg bătrân: erau slăbănoage, dar nici nu mâncau nimic; aveau doar două roți și nu își puteau ține echilibrul singure; și, ca să nu îi împungă, omuleții le țineau mereu de coarne. Dar erau simpatice, așa că am încercat să fac ceva ca să le impresionez: urcând pe o pantă udată de ploaie, am început să patinez ca și cum aș fi participat la Jocurile Olimpice. Mă rog, omuleților nu prea le-a plăcut și au scos, nu știu de unde, un troliu cu care m-au încorsetat și mi-au oprit valsul.
O altă problemă de-ale mele este că nici nu sunt foarte atent. Pietre, bolovani, gropi, șleauri, pe toate le încalec fără deosebire. Dar asta îmi cam permit să fac, am garda la sol mare și sunt destul de confortabil. Un lucru pe care nu mi-l permit este să încurc accesoriile. O dată, omuleții mei și-au dat seama după câteva sute de kilometri că luasem alte șosete în picioare – covorașele auto Ford de la verișoara mea mai mică, Fiesta. De aia nu îmi dădeam eu seama ce mă strânge!
Un alt viciu este că fumez tot timpul, ba chiar unii zic că poluez, dar sunt Euro 6 – știu că se poate și mai rău. Dar pur și simplu nu mă pot abține să nu elimin câteva fumuri atunci când primesc un plin de diesel proaspăt. Mă rog, câteva… fac asta tot drumul.
Însă sunt un Touareg care se respectă. Am reviziile la timp, mă spăl de două ori pe lună (am înțeles că în lumea mașinilor e ok așa, să nu-mi aud vorbe), iar omulețul meu nu se dă în stambă pe șosele, ci conduce defensiv și respectă toate regulile de circulație. Plus că nu mi-e niciodată foame, nici n-apuc să aprind un beculeț că primesc motorină.
Să nu uit, plănuiesc să fac o vizită în România, am auzit că acolo pe trotuare și pe lângă șosele circulă cirezi de Touaregi sălbatici…
(fotografie de la Melani Marfeld via Pixabay; articol scris pentru Spring SuperBlog 2020)