Nu se știe cu exactitate când au început aventurile lui Sugimult, dar cu siguranță s-au sfârșit la începutul lunii martie, când l-am găsit dimineața agonizând pe tastatura laptopului meu. El locuia clandestin în camera mea de cine știe câte zile și, cu ultimele suflări, mi-a povestit întreaga lui viață și cum a ajuns aici.
Sugimult era un țânțar obișnuit: lucra la un centru de transfuzii sangvine și făcea naveta între locuința sa și locul de muncă pe un scuter vechi, albastru. Într-una din aceste zile, scuterul i s-a defectat și astfel itinerarul i-a fost deturnat. Datorită șansei a ajuns la mine, un tânăr fumător, iubitor de sucuri dulci și acidulate. De atunci viața țânțarului s-a schimbat radical.
La scurt timp, aventurile lui Sugimult nu se mai centrau pe vechiul scuter cu care acesta mergea la serviciu, ci se petreceau într-un cabriolet cu motor puternic și nume străin; de asemenea, albastru. Țânțarul și-a redus norma pe care o avea la centrul de transfuzii și a decis să lucreze mai mult ca liber-profesionist. În curând, Sugimult și-a făcut propria casă la țară, unde petrecea cu prietenii la fiecare sfârșit de săptămână. În curtea amplă pe care o avea și-a amenajat și o piscină, în care pierdea ore întregi citind Shakespeare.
Cine știe cât de mult ar fi continuat aventurile lui Sugimult acasă și la piscină dacă într-o zi nefastă nu ar fi întâlnit un robot?! Țânțarul a încercat să își facă meseria pe care o învățase la centrul de transfuzii, așa că a aplicat cât a putut el mai bine tot ceea ce știa să facă pe acest robot. Doar că, dihania fiind construită din fier, o concentrație mare a acestui metal a ajuns în sângele insectei. „Mă simțeam drogat” mi-a spus micul Sugimult în timp ce își rezema capul de tasta „H”.
Din acel moment, țânțarul a început să aibă halucinații foarte puternice. Într-una dintre ele urca spre Sfântul Petru, care îl aștepta la poarta Raiului. În alta, foarte asemănătoare, simțea cum este răpit de către o navă extraterestră. Sugimult se simțea amețit și sleit de puteri, mintea îi era prea încărcată de lucruri ireale și prea goală de ceea ce se întâmpla de fapt. Se simțea depășit de situație din toate punctele de vedere.
Așa că țânțarul și-a pus ștreangul de gât și a ales ca aici să se sfârșească aventurile lui Sugimult. Spânzurătoarea nu a fost una dintre cele mai solide, rupându-se în proces, dar și-a făcut datoria – Sugimult a ajuns cu ultimele puteri pe tastatura mea și mi-a povestit tot ceea ce ai citit.
(Fotografiile îmi aparțin. Niciun țânțar viu nu a fost rănit pe parcursul realizării reportajului.)