A fost odată ca niciodată o pădure fermecată guvernată de lupul cel rău și mustăcios, apoi de umbra acestuia. În slujba sa se găseau o vrăjitoare cu 3 negi otrăviți, o șiră de paie cu coc, un mădular vorbitor și alte moaște care nu mai fuseseră spovedite de mult. Însă nici oile care pășteau în această împărăție nu erau toate albe…
Însă într-o bună zi, o rază de lumină se prăbuși pe aceste pământuri febrile fertile și din ea se întrupă un mândru fecior al cărui buh se duse în toate frizeriile și aprozarele din pădure; iar numele acestuia era Harap-Barna. Era însuși fiul împăratului Violet, iar sarcina sa era de a o salva pe fecioara dezonorată Justiția de pe insula lupului mustăcios.
Prințul avea în mâinile sale o treabă greu de rezolvat, dar de izbânda căreia depindea soarta întregii păduri. Pentru că soarta îi părea potrivnică, tânărul a trebuit să își caute aliați la câmpie și în inima munților. Într-unul dintre aceste locuri a găsit un CALamitru fermecat care mânca jăratic, se dădea de 3 ori peste cap și o dată peste taste, apoi putea ataca dintr-o suflare 10 postaci pertinenți. Călare pe CALamitru, Harap-Barna a reușit să sperie nu doar pielea de urs pusă în băț în fața clădirii Guvernului, ci și propriul electorat.
Dar pentru a merge mai departe, fiul împăratului Violet avea nevoie de ajutoare și mai puternice. În schimb, l-a găsit într-o căsuță de turtă dulce pe Orban-cel-Voinic. Acesta urma să îl ajute să ajungă la varza tămăduitoare care creștea doar în birourile din CotroPădureni și în Luminișul Victoriei. Drumul era foarte lung, așa că s-au oprit să-și tragă sufletul și să-și stingă setea cu câteva mere din grădina pădurenilor, pe care ei ar fi trebuit, de fapt, s-o păzească. Cu bateriile sulițelor încărcate și cu un stoc proaspăt de merinde pentru mai târziu, cei doi își continuară călătoria.
Însă, ce să vezi, în poiana următoare aștepta UDMZmeul cel rău, care se puse imediat în fața protagoniștilor. Orban-cel-Voinic lăsă desaga jos și căuta de zor ceva prin ea. Harap-Barna îi zise: „Ce-ai, mă, te-ai țignit? Cum să-l atacăm? Vom avea nevoie și de voturile lor!” Așa că cei 2 făcură un pact cu UDMZmeul, promițându-i o bucată din plăcinta care se cocea în cuptoarele de aur ale lupului.
Harap-Barna a încălecat pe CALamitru și a zburat la tatăl său pentru a îl pune în temă. Între timp, Orban-cel-Voinic a rămas pe loc pentru a construi o armată cu care să decimeze ajutoarele lupului. Din acea armată urmau să facă parte: un turcan curcan, o furnică ce a făcut atât de multe provizii pentru iarnă încât scorbura i s-a mărit cu un etaj, nenumărate fiare feroce care să predoiuască adversarii și câțu alții care s-au arătat mai viteji pe lângă pădure.
Soarta pădurii este încă incertă, însă oile sunt în fermă convinse că, dacă Harap-Barna ar fi condus-o, ar fi fost deja varză peste tot…
Noapte bună, oameni mari! Sper că se vede de departe
Că povestea asta-i scoasă din traista cu #gogoșicalde!