Cei trei purceluși constructori

Astăzi am să vă spun o poveste cu cei trei purceluși, subiect care a mai fost redat succint într-una din paginile acestui blog. De ce se impune această acțiune? Pentru că acesta este un basm care merită dezbătut mai pe larg, pentru că este vorba de alte animale față de cele din istorisirea inițială și pentru că unul dintre acestea nici măcar nu e porc…

Mai întâi să îi cunoaștem pe cei trei purceluși și să vedem cam cu ce se ocupă fiecare dintre ei. Simpaticii noștri protagoniști au și nume, dar le-am arondat și o culoare (după cum se poate vedea în fotografia de mai sus) ca să pot folosi interschimbabil aceste elemente de identificare. Așadar, avem de-a face cu: porcușorul albastru, zis și Groh-ghe, un tânăr aflat la începutul carierei lui în politică; porcușorul galben, zis și domnul Guițescu, vindecător de suflete preot în devenire, și porcul cu cască roșie cu care eu mă identific uneori (așa că să nu vă mire dacă am să încep să vorbesc la persoana a treia despre mine atunci când voi ajunge la paragraful cu pricina), poet visător, dar cu picioarele bine înfipte în… noroi.

Era o zi de martie, exact ca acum, când cei 3 purceluși s-au gândit să își facă fiecare câte o casă. Niciunul dintre ei nu era o persoană convențională, așa că trebuia să își facă o casă care să-l reprezinte cât mai bine cu putință. Au stat ei ce s-au gândit până într-o zi când…

Porcușorul albastru a zis „Eu în momentul acesta știu exact de ce anume am nevoie. Nu mai stau nicio clipă, mă apuc de treabă! Singurul material care îmi trebuie este încrederea oamenilor care mă vor vota.”. Așa că Groh-ghe s-a pus pe treabă, în sensul că a tipărit pliante și a lansat mesaje publicitare la televiziuni. În ultimul dintre acestea i-a îndemnat pe oameni să vină cu toată încrederea la vot, urmând, evident, ca din aceasta să își clădească cotețul. Venind ziua votului, suina s-a așezat zâmbind în fotoliu, cu mâinile pe burtă și privirea pe geam, către cabină și locul amenajat în care alegătorii să lase încrederea. Doar că ziua a trecut, la fel și seara, și nimeni nu a venit, astfel lăsându-l pe tânărul politician fără material pentru viitorul adăpost.

Purcelușul galben a început să râdă cu guițuri de cel albastru și a zis că el va reuși să aibă o casă, ba chiar una care să îl apere cu succes de răutatea unora dintre confrații lui. Acesta a spus „dumnezeu îmi e apă și hrană, nămol și odihnă. Ce nevoie am de altceva atunci când îl am pe domnul lângă mine; sfântul nostru părinte și creator îmi va fi cărămidă”. Grăind astfel, domnul Guițescu s-a așezat într-un loc și a început să se roage cu ochii închiși. Și s-a rugat timp de zile și nopți, săptămâni și chiar luni; din când în când mai deschidea ochii, însă tot ceea ce putea vedea în fața lor era veșnica troacă care se golea pe zi ce trecea de porumbul bătut de soare. La data la care el plănuise ca sfântul coteț să fie gata troaca era goală, iar în jurul acestuia doar o treime din materialele din care ar putea face niște chirpici. Degeaba a încercat purcelușul galben să adune acest material și să îi dea o formă, căci totul se scurgea rapid la vale.

Acum venise rândul meu să îmi pun cascheta roșie și să îmi arăt măiestria în a ctitori un coteț demn de anul în care ne aflăm. Dar eu nu am vrut să lucrez singur, ci mi-am dorit ca cei trei purceluși să lucreze împreună, așa că le-am delegat câte o sarcină și confraților mei. Pe Groh-ghe l-am pus să caute cele mai bune materiale de construcții din Călărași, locul unde avea să răsară viitorul coteț, urmând ca eu să dau comanda și să le asamblez. Pe domnul Guițescu l-am rugat să se uite prin ogrăzile vecine și să se inspire din ce au făcut alți congeneri.

Am făcut o fundația pe o structură din fier beton BST 500; neștiind ce diametru să alegem, l-am luat pe cel de 14 mm. Fiind porci, adică de înălțime foarte mică, ne-am concentrat să fac casa scundă, însă cu pereți rezistenți, pe care i-am termoizolat cu vata bazaltică groasă de 50 de milimetri. Pe coteț am montat un panou solar pentru trei porc-persoane, pentru că nouă nu ne place să ne tăvălim în noroi rece. Și pentru că nămolul e nămol, dar doar până la o limită, am pavat o parte din împrejurimi cu pavaj cu textură de lemn.

Vindem Ieftin

Apoi, fără știrea mea, au început să apară niște șanțuri cu profil rectangular în jurul proprietății. Inițial am crezut că râmă vreunul dintre amici, dar apoi au apărut și niște structuri solide, paralelipipedice, mult mai înalte decât noi, așezate pe o bază lungă cât ținea proprietatea. În scurt timp veni și lămurirea de la porcul cu cască albastră: „Tu ai văzut ce cotețe au ăștia în Călărași? Ăștia n-au mai văzut un stâlp de gard în viața lor, darămite un gard întreg!”. Astfel cei trei purceluși și-au construit cea mai rezistentă și confortabilă casă de pe malul Borcei, că doar și ei sunt oameni!

Articol construit pentru Spring SuperBlog 2020, cu imagini de pe Unsplash și Vindem-Ieftin.ro.

One thought on “Cei trei purceluși constructori

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *