Când am văzut că nu mai am loc în buzunarele pantalonilor și pentru pachetul de țigări mi-am dat seama că nu am buzunarele la care visez, ci buzunarele pe care le merit…
Aristotel spunea că omul este un animal social. Altcineva spunea că omul are tendința de a se reîntoarce constant către partea sa ludică. Dacă combinăm cele două afirmații rezultă următoarea chestiune: jocuri de societate. Cei mai mulți oameni înțeleg din asta acele board games care sunt jucate în familie sau cu prietenii. Eu sunt de părere că aceste jocuri, pentru a le desăvârși (sau confirma) denumirea, trebuie jucate în societate: adică pe stradă, în mijloacele de transport, la serviciu etc. Dar ce variante avem la dispoziție?
Cubul (lui) Rubik
Cu toții știm cum arată cubul Rubik, dar în caz că nu, am pus o poză cu el deasupra articolului. Doar că cei mai mulți dintre noi doar ne uităm la el sau încercăm, de multe ori fără rezultat, să îi aliniem doar pătrățele de aceeași culoare pe fiecare dintre cele 6 fețe. Însă posibilitățile sunt practic nelimitate pentru acest joc:
Se întâmplă de multe ori să ne enervăm când vedem pe cineva aruncând gunoi pe jos sau plimbându-și câinele fără pungă, iar în acele momente să nu avem nimic la îndemână pentru a arunca către acea persoană. Sigur că putem arunca o injurie, dar nu e aceeași senzație. Dacă am avea mereu un cub Rubik la noi ne-am putea asigura că teribilistul din parc se va gândi de două ori înainte să mai întreprindă vreo acțiune.
Apoi sunt babele care traversează pe la mijlocul distanței dintre trecerile de pietoni, apoi merg pe mijlocul șinelor de tramvai până în stație. Dacă ele au această acuitate a simțurilor de a evita orice pericol, înseamnă că ar mai putea adăuga, în mod napoleonic, și un joc de pase la care va fi folosit, bien sur, cubul Rubik.
Qwirkle
Jocul Qwirkle se joacă exact așa cum se numește, adică nimeni nu știe cu exactitate regulile. Unii oameni ar fi tentați să încerce să așeze piesele de aceeași culoare sau formă în șiruri cât mai lungi înaintea adversarului. De fapt, acest joc este format din multe piese mici pe care să le poți arunca în sus la nervi, în timp ce rupi cutia. Apoi, după ce a trecut pasa nefavorabilă, te poți juca „ocolești piesele sau te doare-n talpă”.
Ligretto
Și jocul Ligretto are un alt scop decât cel declarat fățiș. În primul rând, îți testează răbdarea de a citi și înțelege micile pagini cu instrucțiuni scrise mic. Un set conține 160 de cărți cu care, după primul an, în care mai mult vor aduna praf, vei juca „oare pe unde-am pierdut cartea aia”. Din nou este utilă și cutia jocului, care va fi folosită pentru a juca „ghici, pisică, unde-i?” sau „un motan în țara cartoanelor”.
Vei mai găsi și alte jocuri de societate la oxygame (vezi pagina lor de Facebook și canalul de YouTube), dar te avertizez: ei livrează jocurile cu regulile alea știute de toată lumea. Dacă le vrei pe cele reale, cu care te poți într-adevăr distra, singurul loc în care poți căuta este Agenția False Press. Cu plăcere!
Articol jucat pe cartea Spring SuperBlog 2019.