Cum se numește o persoană căreia îi place să omoare molii?
Alina Naft.
A mai observat cineva acele afișe pe stâlpi cu tot felul de formulări dubioase? Sunt tot acolo, însă ne-am obișnuit atât de mult cu ele încât nu le mai acordăm importanță. Însă acum, pentru că am constatat o ușoară creștere a ratei lor de reînnoire, trebuie să aduc în atenție faptul că le facem o mare nedreptate.
Afișele de pe stâlpi sunt, de fapt, precursoarele aplicațiilor de rețele sociale de azi, apărute cu mult timp înaintea răspândirii internetului la scară largă. Dacă le studiem pe îndelete, vom vedea că acestea conțin prestări servicii, anunțuri de mică publicitate și imobiliare și chiar anunțuri matrimoniale. La fel ca rețelele online, aceste afișe pe stâlpi înlesneau circulația informației de la un individ/grup la un altul și ajutau la crearea de diferite tipuri de relații.
Făcând o comparație între trecut și prezent, putem indentifica câteva tipologii principale de persoane care postează în astfel de rețele:
- „Repar scaune” – acest tip de mesaj aparține tipologiei lăudărosul satului. Această persoană s-a plictisit să facă singurul lucru pe care îl știe, așa că îi informează pe toți ceilalți, nu cumva să fie vreun om care să nu cunoască ocupația lui. I se mai spune și hipster.
- „Pierdut câine. Aoleu, ce mă fac, unde-i Goguțu? Ofer recompensă!” – acest mesaj clar face parte din categoria angoasă pe uliță, are o frecvență de repetare destul de mare și conține, de cele mai multe ori, detalii extrem de importante despre ultimul examen coproparazitologic al patrupedului, densitatea urinei din dimineața dispariției și trăsături comportamentale – „Îl cheamă Goguțu, dar nu vrea să răspundă decât dacă îl strigi în franceză”.
- „Domn respectabil, 63 de ani, nefumător […] ofer găzduire (și nu e vorba de site-uri, n.r.) unei tinere singure cu studiile terminate” – sau un fel de „Vrei să lucrezi de acasă? Ai nevoie doar de un computer. Nu e videochat!” Știm cu toții ce e: un astfel de CV sau ofertă de job plasate pe un stâlp pot fi doar opera unei persoane care… n-are altceva de lucru; așa că o vom numi șomerul satului.
Nu spun că această practică ar trebui să înceteze (chiar dacă este ilegală și urâțește nepermis de mult orașul și așa lăsat în paragină), ci că mesajele importante se pierd sau nici măcar nu apucă să ajungă acolo unde le vede toată lumea: în stația de autobuz, lângă trecerea de pietoni și alte locuri total aleatorii și, uneori, greu accesibile cu privirea.
De exemplu, în loc să aflu asta de pe copacii sau stâlpii pe lângă care trec prin cartierul cu muzică cultă turco-română în care stau, a trebuit să depun efortul să deschid un browser și să dau 2 clickuri ca să aflu de începerea unei noi ediții a competiției bloggeristice (Spring) SuperBlog. Dar acum că știu, fug repede să mă înscriu, până nu rupe cineva afișul sau îl acoperă cu vreo mașină de cusut germană.
Acest articol despre afișe pe stâlpi face parte dintr-o rețea globală de dezinformare, cunoscută sub numele de Pamflet.
Sursa fotografiei: Adevărul.ro