Site icon Agenția False Press

Bătălia de la Făcălețul Înalt

Făcălețul Înalt

A fost odată ca niciodată, în urmă cu sute de ani sau poate chiar ieri (că povestitorul e bătrân și nu își mai amintește exact), o bătălie într-o bucătărie. Mai exact, la Făcălețul Înalt, acolo unde se adună legumele înainte de ciorbă și cuțitele înainte de fripturi. Dinspre est veneau legumele vrând să ocupe locul cel mai luminat, însă acesta era apărat cu strășnicie de către ustensilele de bucătărie cele mai ascuțite și strălucitoare.

Nu se știe exact de la ce a pornit vrajba, însă încă din vremuri imemoriale nicio ceapă ajunsă pe masa de aici nu mai scăpa vie, de o plâng acum toate neamurile, și nici curajoasele boabe de piper nu l-au putut îndupleca pe temutul oțet. O vreme destul de lungă aici nu s-a rostit niciun cuvânt, legumele venind direct cu capul plecat la sacrificiu. Dar astăzi istoria este pe cale să se scrie din nou.

O armată de cartofi noi doar ce a debarcat în depozit și face planuri de luptă. Au reușit să convingă două lăzi de roșii, roșii de emoție, 3 cepe bătrâne, un un batalion de morcovi cu sulițe, 5 vinete, 8 dovleci, iar recrutarea nu se oprește aici. Borșul, înțeleptul locului, stă undeva în spate, privește și îi încurajează pe soldați.

La Făcălețul Înalt e liniște, prea liniște. Un set de oale doarme la scurs cu fața în jos, o râșniță de piper are un vis urât și se tot rotește de pe o parte pe alta, o strecurătoare sforăie de mama focului, iar aragazul se uită printre gene la viitorul teren de luptă. Va putea o astfel de armată să apere bucătăria cu o voință de fier sau va cădea secerată după primul asalt?

Legumele se antrenează și fac planuri de luptă. Un castravete legat la ochi încearcă să lovească cu arcul cu vârf de cauciuc o varză atârnată într-un cui din depărtare. O linie de câteva zeci de ardei grași fac ce știu ei mai bine… sumo. Patru prune rătăcite și speriate se rostogolesc pe masă apoi dispar din peisaj.

La Făcălețul Înalt e liniște, prea liniște. O cană termică stă de veghe, plină cu un lichid violet îmbătător. Două cuțite se hârjonesc în glumă, ascuțindu-și dinții; rotisorul e gata să îl tragă în țeapă pe dușman; un termometru de bucătărie observă neparticipativ acțiunea.

Începe bătălia. Prima linie, formată din roșii, se aruncă în fața cuțitelor oarbe. Printre strigăte de fleoșc și smiorc, rămân care cubulețe, care feliuțe. Artileria, formată din cepe, aruncă cu grenade lacrimogene. Surprinse pe un tocător, acestea ajung să zacă rondele. Cartofii și morcovii dau năvală, lovind cu putere în pereți și rafturi. Cei mai neatenți dintre ei ajung direct în chiuvetă, înecați și urmând să fie puși la fiert. Ceilalți sunt jupuiți nemilos de coajă și dezmembrați într-un castron mare. O foarfecă izbucnește în râs, deși nu a apucat să intre în luptă. După 30 de minute toată lupta e încheiată.

Nimeni nu-și numără victimele, nimeni nu strigă a victorie. Pe masă doar stau, înșirate și gata de ciorbă, legumele, fiecare în bolul ei, și oalele cu pistrui. Un pește, apărut de nicăieri, se aruncă și el în discuție. Fin observator, dar care nu a intervenit deloc în desfășurarea evenimentului, Făcălețul Înalt (care era chiar un făcăleț) prinde a grăi: Și acum că suntem toți aici, propun să facem și o mămăligă, că doar nu degeaba am luat atât mălai de teama virusului ăla încornorat.

Intru și eu în bucătărie, însă nu găsesc nimic care să trădeze masacrul ce tocmai s-a petrecut. Văd doar niște ustensile esențiale pe acest tărâm și o zeamă aromată, fără să știu că în ea zac fluidele legumelor de odinioară…

Articol gătit pentru Spring SuperBlog 2020, asezonat cu fotografii de pe paginile de Facebook ale Dajarmagazin.ro și Ambition Romania.

Exit mobile version